Lifestyle

Nucsoara - Valea Rea, Arges Uite ca trecu si weekendu’ asta.....de altfel minunat (Nu o zic asa....de genu...uoff...ce bine....).Plictisita nevoie mare de Bucurestiul asta prafuit chiar si in culorile vii tomnatice,vlaguita de o gripa suparatoare pusa pe sotii taman cand sa dau sa plec din capitala noastra draga de care nu mai stiam cum sa fug,cumva s-au aratat si sortii de izbanda. Cu alte cuvinte...cu dor nebun de aventura,plimbare,fotografii ne punem in miscare sambata dimineata (si cand zic dimineata ma gandesc eu asa la un 5,numai bine sa si ne urnim pe la 6,ca deh......) spre Ramnicu Valcea si de acolo mai departe in munti,prin sate pitoresti dar pe alocuri cimentate,pastrand un oarecare miros aparte de “la tara”. Si cum socoteala de acasa nu se prea potriveste cu cea din targ,constatam pe drum ca tehnica ne salveaza,dar ne si omoara.......GPS-ul statea cocotat frumos pe geamul masinii sacaindu-ne de zor cu aceeasi imagine plafonata de “welcome” si nevrand nici in ruptul capului sa ne mai arate si alte informatiii, mai mult sau mai putin utile, dar macar niste informatii.....Cumva parca imi era dor de vocea aceea monotona “virati usoooor la stanga”......Dar ce sa-i faci,imi zic ca totusi ne salveaza o harta, ceva. Aflu cu parere de rau ca din cele n’spe harti alta data aflate in orice coltisor al masinii, acum nu mai era nici una. Nu-i nimic...nu intram in panica, ca doar nu ne-om rataci in asa oras important cum e Ramnicu Valcea, in care...cum sa va spun....dar semnele ajutatoare pentru turisti rataciti, aburiti de somn sau mai putin orientati (asa cum sunt eu) lipseau cu desavarsire. Dupa ce dam ocol de vreo 4 ori orasului in cautarea unui semn care sa ne indrume cat de cat spre o iesire (si anume aia buna,nu cea de unde veneam) ne avantam plini de speranta ca o sa gasim de cumparat o harta a tarii nostre dragi.....Da de unde!!!...daca doriti harti cu Europa si orice alta tara din Europa, va spun sa va indreptati cu incredere maxima catre benzinariile de pe langa Ramnicu Valcea....nu m-as mira sincer sa gasesc harta si cu Australia...ca poate deh, ma trezesc intr-o dimineata cu un dor nebun sa analizez formele de relief, drumurile si drumuletele continentului indepartat. Revenind la ale noastre,norocul ne surande intr-un Lukoil prafuit. Dam de harta, dam de drumul ce il avem de facut,dam de o cafea amaruie care ne mai trezeste si pornim cu avant spre Corbii. Ne-am facut temele bine de acasa (ma rog...eu mai putin,dar am stat bine la capitolul suport moral in lipsa de gps) si ne-am informat ca in zona salasluieste o bisericuta veche in stanca, datand de pe la 500-600 (asta am constat dupa ce ne-am contrazis intre noi ca o fi de la 1 500-1 600). Nu-i bai....am gresit doar cu o mie de ani.....Merita vizitata...e micuta, sihastra, cu ceva ani de istorie adunati pe umerii ei si in plus cu un mic traseu facut peste stanca in care e sapata mica biserica. Amenajat rustic cu cateva bare de lemn pentru turistii mai putin echilibrati si cu un urcus lejer, in cateva minute te trezesti intr-o mica poienita de unde poti admira in voie satul, valea, drumul ce se arcuieste agale. Extrem de sugestiv numele bisericutei,uitasem sa amintesc “Corbii de Piatra”....cand l-am auzit mintea mea incepea sa creeze tot felul de scenarii si povesti pline de mister...insa a zburat complet misterul cand, ajunsi in fata bisericutei ne da bun venit un anunt ingenios “daca vreti sa vizitati asezamantul sunati la numarul de tel...”...evident, urmau vreo 5 numere de telefon din fiecare retea de telefonie mobila disponibila, insirate frumos cu un “sau” de rigoare intre ele. Cata tehnologie si telecomunicatie la Corbii de piatra.!! Lasam satucul tehnologizat in urma si ne avantam pe drumurile patriei......Incet, incet am intrat in padure....am inceput sa simt miros de toamna dulce si calda....sa imi las retina mangaiata de culorile vii, dar domolite din munte. Ce pacat ca nu am putut face asta acum 2 saptamani cand ar fi fost probabil o explozie de culoare in fiecare ram si orice creanga!!!...Cum sapcuta mea portocalie si manusile recent achizitionate se doreau fotografiate,le-am oferit intr-un cadru adecvat (multe frunze,multa culoare...raze de soare inmiresmate) o adevarata sedinta foto.....:) Pozat.....incercat....iar pozat.....si manusa dreapta si pe aia stanga...ma rog....alintat in cadru. Partea interesanta acum urmeaza ....offroad in adevaratul sens al cuvantului...Las pe cei mai priceputi si pasionati de condus intr-un astfel de cadru sa descrie senzatiile....eu pot sa spun doar atat.....peisaje minunate,curbe cat cuprinde,namol...namol....namol.....namol plus gheata...iar namol.....rape pe stanga,camioane cu lemne pe dreapta si din nou,namol..... (detalii "tehnice" aici) Aflai ca mergem pe asa numita Valea Rea si am intrebat naiva “da de ce ii zice rea?”..... Si uite asa am colindat vreo 40 de kilometri, sarguinciosi nevoie mare si dornici de final...(finalul=imagine minunata cu Moldoveanu). Barajul Raul Doamnei Nu am ajuns sa ne atingem telul intrucat natura a invins omul (aici namolul ne-a dat gata si nu ne-am avantat).....insa calatoria e mai importanta decat tinta. Intorsi plini de adrenalina,endorfinele de peste zi si de ce sa nu zic,saturatia maxima de inca un kilometru cu namol,reusim sa ne cazam in Nucsoara,satul cel mai apropiat .Pensiune curata,oameni civilizati,mancare decenta,preturi asemenea.....http://www.nucsoara-pensiuneadanvi.ro/ Surpriza a venit a doua zi dimineata (nu,nu va ganditi la un cocos infumurat dornic sa trezeasca jumatate de sat de la 4 dimineata) cand in spatele pensiunii am descoperit un spatiu aparent banal si comun dar mirific cu un pic de imaginatie :bancute rustice,buturugi,capite si caprite,livada-totul pictat in cele mai calde culori din toamna asta minunata.....Nu ne-am abtinut si am incercat in cateva fotografii lumina de dimineata....hai sa ne pozam cu capita....ba hai cu copacul asta....ia uite ce frunze colorate...si tot asa:) Am mai facut o oprire la lacul Invartita din Nucsoara....probabil plin de peste dupa spusele localnicilor si dupa posesorii de undite marca “BMW” aciuati pe mal. Nu stiu cum s-a facut,insa exact atunci cand iti doresti un pic de liniste numai buna sa admiri peisajul,sa ingurgitezi vreo 3 biscuiti pe malul lacului,sa bagi la cap o droaie de informatii tehnice legate de aparatul foto,de cum se face o fotografie buna, lumina, cadru....etc, tocmai atunci nu ai parte de ea. Probabil masina plina de noroi cu care eram dotati reprezenta un punct de atracatie fantastic atat pentru localnicii care s-au repezit sa ne indrume spre alte drumuri “fooarte bune de urcat cu mijloc transportor pe 4 roti”,cat si pentru alti turisti dornici sa vada “oare astia de ce s-au oprit aici,hai sa ne oprim si noi”..... Urmand sfaturile satenilor ne avantam spre varful din Nucsoara si mare ne fu mirarea cand am constatat ca toate masinile faceau cale intoarsa,intrucat noi stiam din informatia locala ca “drumul e foooooarte bun”.Ce-i drept, e drept....drumul este practicabil pentru curajosi, lipsit de namol, dar plin de pietre, pietris.....(ma rog, pietre de toate marimile...de la cele micute,pana la adevarati bolovani:P). Ne-am coborat intr-un final pe acelasi drum,mai cu cate un hop,mai cu cate o vorba de duh scapata taman la cate un bolovan mai maricel luat ca din intamplare. Si cum calea de intorcere spre casa se anunta palpitanta si aventuroasa (am condus eu o bucata) am luat-o din loc, cu mari pareri de rau. Ce sa mai zic...drumurile din Romania sunt mai triste la intoarcere de fiecare data....par mai pline de gropi, mai desantate, mai aglomerate de posesori de autovehicule dotate cu flash-urile de rigoare extrem de bine puse la punct.........si tot tacamul. Cu toate astea....va sfatuiesc sa va avantati oriunde in afara Bucurestiului, in toamna asta cu gust de primavara,atat cat mai tine...:)