Skip to Content

Horoscop Zilnic Actualizat

Berbec Gemeni Leu Balanta Sagetator Varsator Taur Rac Fecioara Scorpion Capricorn Pesti

Maramures taram de basm ...




Taram parca uitat de lume, plin de legende si povesti, de traditii pastrate cu sfintenie, Maramuresul inca uimeste si farmeca.
Petrecerea sarbatorilor de iarna in aceste zone a fost probabil cea mai nimerita alegere. Fiecare zi a fost plina de calatorii dar si de cine imbelsugate cu bucate gatite in gospodaria gazdelor noastre (Pensiunea ELADI din Borsa). Rar mi-a fost dat sa vad atata ospitalitate si voie buna, deschidere catre cei care le trec pragul. Fiecare mic dejun era frumos decorat cu legende de prin partea locului, informatii despre zona si muzeele apropiate spuse cu mare mestesug de doamna gazda. Ca niste invatacei cuminti ascultam uimiti si prinsi de talcul vorbelor povesti de demult, traditii necunoscute simturilor noastre, dornici nevoie mare sa descoperim mai mult.

Primul scop al calatoriei noastre a fost o plimbare cu Mocanita (Calea Ferata Forestiera din Viseul de Sus), ultima cale ferata forestiera autentica pe care circula locomotive cu abur. Trenul tras agale (mocaneste) de o locomotiva cu aburi desprinsa parca din alta lume demult uitata patrunde pe valea Vaserului in inima padurii de o salbaticie fermecatoare.

Fiind singura cale de aces spre zonele din munte, daca ai norocul poti admira prin geamurile aburite animalele salbatice, grote si tuneluri.Pe timpul verii calatoria te adanceste in padure pe o distant de 60 kilometri….insa iarna grea din tinuturile nordice ale tarii fac acest lucru impracticabil, drept pentru care calatoria noastra s-a oprit la Paltin.

Emotionati peste masura si onorati de a fi calatori cu locomotiva Elvetia, ne-am instalat in mini-compartimentul pus la dispozitie. Ne-am incalzit pe parcurs, am cantat, am ras, am amutit cu privirile atintite spre salbaticia alba ce se zarea pe geamuri, am baut vin fiert si horinca locului, am mancat gogosi umplute puse la dispozitie de organizatori.

Din loc in loc am facut popasuri pentru a alimenta locomotiva noasta cu lemne, moment numai bun pentru a imortaliza peisajul, oamenii, locurile....

O alta atractie pentru impatimitii de sporturi de iarna este partia de ski de la Borsa. Fiind iubitoare de ski am vizitat si partia (lunga si lata, lipsita de zapada de la jumatatea ei, ma intreb cat de interesati erau cei din Borsa de acest aspect turistc al zonei)....vizitat si spitalul din Borsa in urma unui mic accident pe partie. Probabil partea ironica a povestii a fost ca, intr-un spital destul de mare aflat intr-o statiune de ski nu am reusit sa dam peste ortoped intrucat acesta era plecat...unde altundeva decat la ski.....cel putin asta ni s-a comunicat de insusi medicul de garda.

Talentul narativ al gazdei noastre ne-a deschis apetitul spre vizite si cunoastere.....astfel am aflat ca la Moisei e un mic muzeu organizat in memoria celor 29 de soldati romani ucisi cu cruzime in timpul celui de al doilea Razboi Mondial. S-a numarat un singur supravietuitor (cel cu numarul 30) iar cuvintele lui despre evenimentele de atunci par mai vii ca oricand (chiar daca nu faci altceva decat sa le citesti inramate pe perete). Casa este mica si saracacioasa adunand in cele doua camarute cateva din lucrurile apartinand soldatilor,dar semnificatiile si greutatea istorica a locului transforma atmosfera complet.....

Pe drumul spre Sighetul Marmatiei, la ~25 km de Moisei se afla comuna Dragomiresti unde am descoperit un muzeu cu totul aparte, probabil singurul dedicat tarancii din Maramures si nu numai. Pe ulicioara din dreapta, la cateva case mai la vale am dat si peste "muzeograf", cu alte cuvinte ghidul sau gazdoaia noastra.....mucalit (cum l-ar numi Creanga) si simpatic, ardea de nerabdare sa ne prezinte povesti detaliate despre femeia din satul maramuresean.....Lasand treburile casnice de final de an, ne-a deschis poarta maramureseana cu simbolurile ei specifice (luna, painea, franghia vietii ) si am poposit mai intai in curte unde te uimeste copacul colorat si impodobit cu oale si ulcele de toate culorile. In varf sade mandra o oala rosie, semn ca in casa cu pricina sta o fata tanara numai buna de maritis. Asa am aflat ca acesta era codul folosit in vremuri indepartate (in unele zone chiar si acum) prin care se ducea vestea ca familia respectiva are copila de maritat.....Discutia cu gazda a fost aprinsa si plina de curiozitati din partea noastra (dovada lipsa pozelor :P)....Cumva m-am bucurat ca nu m-am nascut in acele timpuri pentru ca viata femeii era grea si putin independenta, permanent dominata de restrictiile impuse de societate-fata tanara trebuie sa se marite, sa nu ingreuneze si mai mult viata parintilor si a fratilor mai mici, permanent pregatita de primirea in casa a potentialilor pretendenti, trebaluind zi de zi in a-si face zestre si bucate alese pe spranceana pentru cei ce vor trece pragul casei....

In inima muzeului descoperi obiecte specifice obtinerii tesaturii din canepa, in si lana ,vestitele costume populare maramuresene , colaci specifici anumitor sarbatori si obiceiuri, masti folosite la diferite sarbatori de flacaii satului, zestrea necesara unei fete de maritat pusa la vedere deasupra patului (motiv de mandrie pentru fata din familie ce lucra toate iernile an de an pentru a-si infrumuseta viitoarea casa in care se va muta ca femeie maritata. Mirata am fost sa aflu ca stapana casei (acum transformata in muzeu) a ramas toata viata nemaritata (drept dovada oala rosie dn varful copacului) si si-a vazut singura de viata (cu siguranta o viata grea, aspra si plina de nevoile de zi cu zi...ba in plus si stigmatizata de postura de femeie singura ).Cuptorul este element de baza in casa taraneasca, fiind atat locul pregatirii mancarii cat si spatiu de dormit pentru cei mici, iar alaturi oalele de lut sunt asezate direct pe grinda casei datorita spatiului mic al incaperilor.Restul spatiului este acaparat de un singur pat pe care dormeau parintii,iar copiii mai mari se odihneau pe bancutele prinse de peretii camerei.Obisnuiti cu confortul secolului in care traim, ne-am minunat de simplitatea traiului,de spatiul mic de care dispunea o familie si casa modesta (care de altfel fusese o casa instarita,cu pivnita......caci nu oricine isi permitea asa ceva in gospodarie). Ghidul nostru ne-a acaparat atentia in ciuda frigului de afara si din casa....cine se mai gandea ca in "fasurile noastre tremuram la liber", spre deosebire de portul din lana al taranilor de demult care te izola perfect indiferent de temperatura de afara.

Ne-am despartit cu greu de Dragomiresti si muzeul lui, de gazda plina de povesti de ale locului .....dar ne indreptam tot spre o poveste....cea a fusului cu zurgalai....Unealta mestesugita ca un adevarat puzzle menita sa castige o inima de femeie tanara si frumoasa.Legenda spune ca fusul a fost dat in dar de un flacau indragostit pentru a-si dovedi iubirea fetei care ii era draga,cucerind-o in acest mod....cand piesele din fus vor cadea, atunci si iubirea lor se va fi terminat.....Se spune ca au trait impreuna pana la adanci batraneti......Adevar sau nu, plini de uimire ne-am indreptat catre mestesugarul din satul vecin sa vedem si noi minunea si sa ne cumparam fus cu zurgalai. Dupa ce am scotocit jumatate de sat am dat si peste omul cu mestesugul....am gasit si fusul si la intoarcere eram fiecare cu cate unul in mana incercand sa ne dumirim care e secretul.

In zi de sarbatoare, 1 ianuarie 2011 ne-am veselit alaturi de gazde imbracati in costume populare si apoi ne-am pornit spre Manastirea Barsana .....

Mare bucurie a fost sa constat ca locuitorii Maramuresului pastreaza porturile populare,le imbraca cu mandrie in zilele importante....sunt veseli si colorati asemeni hainelor, canta si se bucura, colinda si joaca ursul sau alte datini, precum ani in urma....

Nimic nu a fost mai frumos si imbucurator in aceasta iarna precum descoperirea minunilor din Maramures,a locuitorilor desprinsi din alt timp si alta lume, a unor gazde "gazdoaie" cu povestile de neuitat, mancarurile gustoase, horinca parfumata care ne-a veselit, a traditiilor si obiceiurilor cu iz de poveste...:)

Termen: Weekend

Sursa articol:

A venit vremea sa ne testam si noi capacitatile fizice de umblareti la pas si mai putin la roata, drept pentru care ne-am avantat nu oriunde, ci tocmai in cel mai cocotat varf din muntii nostrii, Varful Moldoveanu (2544 m).
Discutiile despre...

Alt weekend, alta nevoie de a parasi capitala si de data asta undeva mai aproape, pe litoralul bulgaresc. Nu de alta, dar nu ne doream sa ne lafaim pe nisipul romanesc unde metru patrat de plaja e prea scump pentru ceea ce are de oferit. O surpriz...



...

Va oferim o gama variata de produse la cele mai bune preturi din Romania oferite de magazinul online emag.ro unde livrarea produsului este gratis. Cumpararea se face direct pe site si plata o faci la primirea coletului. Simplu si rapid nu ? Produsele sunt mai ieftine decat la magazin.