Lifestyle

“Te iubesc.Te iubesc?” (dupa Zapezile de altadata de Dumitru Solomon, in regia lui Chris Simion) Da...exact asa suna titlul unei piese de teatru, pe care am avut bucuria sa o vad saptamana trecuta in centrul nostru vechi, la Festivalul de teatru independent (de orice) Undercloud produs de compania de teatru D’AYA...Placut surprinsa de aglomeratie (de data asta) mi-am dat seama ca bucuresteanul e dornic si insetat de teatru, poate mai putin de berea sau apa pe care poti sa le cumperi din incinta locatiei cu pricina (o apa e 8 lei, biletul la teatru e 30 lei). Deh....acu’, daca vrei arta, trebuie sa mori de sete sau, dupa caz, sa presupui ca mai cumperi un bilet la un spectacol, atat cat sa nu te scurgi pe scaun din pricina unei nevoi fiziologice de a ingurgita ceva lichide. Lasand acest aspect pragmatic la o parte, piesa e o comedioara reusita in care ai ocazia sa analizezi viata de cuplu de ieri si de azi, cam intr-o ora. Suficient cat sa iti mearga la suflet replicile pline de adevaruri comice, inteligente, de-a dreptul efervescente... Pe scurt ...un el si o ea, tineri, naivi....se vad, se plac, se iubesc.....se casatoresc. Ce te faci cand anii casniciei, pusi unul peste altul, transforma nebunia de la inceput in plictiseala si obisnuinta. Numai bine sa provoace in mintea unei femei nevoia de a schimba ceva, de a regasi in barbatul de langa ea tocmai acea nebunie care o speria atat la inceput. Evident, femeile sunt mereu de nemultumit- cum bine ne transmit personajele “ Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt exact acelea pe care nu le va mai suporta mai tarziu “. Hmmm...femeile sunt fiinte complicate, atat de complicate, incat uneori nici ele nu se inteleg (persoana de fata se exclude, sa ne intelegem:). In primul rand, crizele de isterie si nevoia de a schimba ceva nu vor aparea niciodata intr-un moment prielnic, ci la un miez de noapte cand partenerul iti doarme linistit alaturi, dorind naiv sa.....”doarma”.Cum altfel cand eu invatai de demult ca noaptea e sfetnicul tau bun si toate ideile bune si minunate ne vin la ceas tarziu? Cum sa dormi in astfel de momente in care sclipirile de geniu te fac sa iti pui intrebari, si tocmai din acelea existentiale. Reactiile pot fi multiple.La personajul nostru, purtator de cromozom Y, lucrurile sunt simple - atat de simple incat se intoarce de cateva ori pe partea cealalta, fara succes insa, zicandu-si in sinea lui ca ar trebui sa devina nebunul infocat din adolescenta pentru a-si multumi partenera plictisita. Credeti oare ca o multumeste?....nicidecum. O sa ma repet - femeile sunt de nemultumit si ea bineinteles si-l doreste din nou calm si linistit. Pana la urma e o mica analiza a psihologiei de cuplu, in care se diseca mai cu interes legaturile neuronale din mintea unei femei, barbatul fiind lasat la loc de cinste, specie calma si pasnica, iubitor de femeia de alaturi (si doar ea), aducator de salariu’ (tot) acasa, cu nevoi minimaliste (cum ar fi dormitul). Piesa mi-a adus aminte de deja celebra “Dragostea dureaza 3 ani”, unde este disecata mintea barbatului mai degraba decat a femeii, intr-un tot savuros despre restransa reuniune numita “familie”. Cam atat despre “Te iubesc.Te iubesc?” dar Festivalul de teatru independent Undercloud continua. Si cum ma avantam navalnic catre laude si aprecieri pozitive, numai bine mi-am oprit brusc elanul elogiativ cu seara de vineri, 2 septembrie cand am fost sa vedem “American Buffalo”(scrisa de David Mamet, in regia Cristi Juncu). Eram deja entuziasmata de a merge la teatru de pe Lipscani, caci asa se cheama vechea cladire a Tetrului de revista Constantin Tanase careia i s-a dat o noua infatisare si un nou nume, Muse. Aglomeratie mare mon cher, sala mica supra solicitata. Noi ne-am luat biletele direct de la Muse, prin urmare am avut norocul sa avem deja locurile alocate, caci daca cumva esti persoana ocupata si iti cumperi biletele online, ti se aloca ce ramane neocupat un scaun ici, altul colo....ce conteaza mon cher ca tu vii cu iubitul/iubita la teatru si ati vrea sa stati impreuna? Ce, nu stati suficient acasa? Zic...nu-i bai, lasa ca noi le-am cumparat direct cu locuri. Insa socoteala ta nu se potriveste cu nesimtirea personalitatilor care s-au asezat cu mare nepasare pe locurile tale. Pe mine mama m-a invatat sa ma port frumos la teatru (si nu numai) si respectuos, daca se poate. Se pare ca nesimtirea cea mare a venit tocmai de la 3 cuconete trecute bine de 50 de ani, infoiate si intolite cu ce au avut mai frumos p-acasa.....stiti vorba aia, p-afara e vopsit gardu', inauntru e leopardu'?.....raspunsul lor linistit “aa, aveti locuri aici?....si ce daca” ne-a lasat fara replica si pe noi, si pe plasator. Ma rog, mi-am zis si eu nadufu',dar nu o sa mai continui cu acest aspect. Firea omeneasca continua sa ma surprinda mereu si mereu, sa nu cumva sa ma plictisesc. A inceput si piesa (cu 30 min intarziere) cu reclame, cum altfel (stiam ca vin la teatru, nu la film). M-am foit tot timpul incercand sa imi misc oasele anchilozate in spatiul de 50 centimetri patrati care mi s-a pus la dispozitie si zau ca am incercat sa urmaresc piesa, neluand in seama cele cateva sticle care tot cadeau pe sub scaune, cei cativa alti spectatori care au parasit incinta impingandu-mi scaunul in fata si pe mine odata cu el, limbajul extrem de colorat al personajelor (ce-i drept, am fost avizati ca spectacolul este interzis persoanelor sub 16 ani). Despre piesa nu are sens sa comentez prea multe; veti gasi o analiza completa aici www.daya.ro Voi confirma doar faptul ca Vizante face un rol savuros, insa nu atat de impresionant incat sa imi doresc sa mai vad o data piesa (cel putin nu in aceleasi conditii). Eh...cum este un Festival de teatru tanar ce recent si-a schimbat locatia (undercloud to indoor) nu avea cum sa fie lipsit de aspecte negative. Chiar si asa, sunt multe piese reusite cu actori tineri, talentati si neobositi pe care puteti sa ii vedeti pana pe 10 septembrie....asa ca daca zilele de weekend va sunt libere, trageti o fuga pana pe Lipscani, la teatru, sa va amuzati. Text: Mara

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Locatie: Muntii Bucegi, Romania Platoul Bucegi

Inapoi pe Cozia ... Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Manastirea Turnu, Calimanesti | Inceput de zi pe Vf. Cozia | Masivul Cozia Dimineata de vara tarzie.....cafeaua aburinda era de nesuportat....prea fierbinte pentru deja prea multele grade cu plus de afara. Cartile stateau aruncate pe birou...cateva coli goale de hartie fosneau incet sub briza racoroasa a prea binecuvantatului aparat de aer conditionat, iar eu nu aveam de gand sa deschid vreo carte, chiar daca asa ar fi trebuit..... Liniste....o liniste ciudata pe o strada de abicei aglomerata din Bucuresti....Mi-am dat seama ca ma apasa lipsa forfotei care pana mai ieri imi patrundea in toti porii, claxoanele le ignoram, latratul cainelui vecinilor imi devenise prietenos. M-am trezit brusc cu un chef nebun sa evadez.......si prima intrebare pe care mi-am pus-o a fost "unde?"..... deja orele erau demult trecute pentru o expeditie prin varf de munte. Cand stii ca timpul te limiteaza si nu iti mai este un aliat, posibilitatile sunt din ce in ce mai reduse. Sau poate asa pareau intr-o dimineata tacuta si lipsita de imaginatie. Calul inaripat (nu,nu va ganditi la Ferrari !! ) ne astepta in fata blocului. Am trecut in revista cateva posibilitati si am decis sa vizitam cabana Cozia (Manastirea Cozia am vizitat-o de multe ori). Kilometri nu erau multi (~200km) porneam pe binecunoscuta autostrada Bucuresti-Pitesti si apoi spre Ramnicu Valcea unde drumul coteste mai apoi la dreapta prin comuna Jiblea si Berislavesti spre Varful Cozia. Speram sa fie liber si sa ne bucuram in voie de serpentine. Aglomeratia de pe sosea s-a simtit pana la drumul forestier lung de vreo 18 kilometri ce urca fix pana la cabana. Surpriza placuta a constat in incercarea timida a autoritatilor de a imbunatati accesul la cabana, astfel ca drumul a devenit practicabil pentru orice masina. Inceput de toamna sau vara tarzie pe Cozia? Toamna pe Cozia Da...cam asta am simtit cand am zarit primele frunze galbene rasarind printre copaci si cand varfurile semete portocalii ale fagilor nu isi gaseau parca locul printre marea verde din jur. Nu stiu cand a trecut si vara asta.....abia acum ne-am dat seama ca padurea isi schimba culoarea in ciuda caldurii dogoritoare de afara. Arsita mare si pe Cozia.....doar printre palcurile umbrite rasuflai usurat. Toamna pe Cozia Intr-un final iesi la lumina si dai peste un platou unde sade mandra cabana Cozia (1573 m). Ne-au intampinat doi caini curiosi, ba maraind, ba dand navalnic din coada. Nu cred ca erau foarte decisi daca suntem prieteni sau dusmani. S-au linistit nehotarati de aspectul nostru, indreptandu-se la o masa alaturata de turisti mai mancaciosi decat noi (prin urmare mai interesanti din punctul lor de vedere). Platou Cozia De la cabana sunt multe trasee usurele, de la 4 la 8 ore de mers lejer, practicabile pe timp de vara. Noi ne-am limitat sa descoperim imprejurimile si ne-am cocotat pe culmile cele mai culmi din zona. Nu o fi Cozia precum Vf Moldoveanu , dar peisajul e minunat. Randuri, randuri de creste muntoase , straturi de lumini si umbre, meandre largi de rau.... Valea Oltului Valea Oltului Valea Oltului La cabana poti sa bei linistit o bere sezand nu foarte confortabil pe cele mai vechi scaune de fier forjat incins binisor in soarele dogoritor pe care le-am vazut vreodata.Imi aduc aminte de cofetaria Diana din Piatra Neamt unde am vazut scaune din fier forjat model identic cabana Cozia, in urma cu mai bine de 20 de ani si pe care poposeam indelung lingandu-ma pe degete dupa eclerul cu ciocolata preferat. Asta e alta poveste....dar sunt aceleasi scaune pana una alta. Si nu....la cabana Cozia nu au ecler cu ciocolata, dar au bere buna rece si au si priveliste frumoasa ca sa-ti mearga bine toata ziua. Mi-a placut sa aud rasete zurlii langa masa noastra si vorbe dulci intr-o minunata engleza. Se pare ca ne viziteaza lumea, aia mai putin fitoasa si atotcautatoare de statiuni de lux, restaurante cochete si piscine termale. Am lasat si cabana in urma, ne-am spalat creierii de clisee citadine cu care ne inunda capitala, ne-am umplut plamanii cu aer proaspat de padure si ne-am bucurat retina cu inca o fotografie naturala. La intoarcere v-as sugera sa nu ratati manastirea Turnu. E un ocol de vreo 5 kilometri, dar locul e imprejmuit de creste inverzite, marginit de Olt....e curat, liniste si plin de flori. Manastirea Turnu, Rm. Valcea Manastirea Turnu, Rm. Valcea Manastirea Turnu, Rm. Valcea Manastirea Turnu, Rm. Valcea Voi oare ce calatori de weekend sunteti?....pe unde colindati si ce mai vizitati? Dati-ne idei , caci greu ne-am mai decis ce coltisor sa mai rascolim intr-o singura zi. Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro)

Dar ca un ziar de marcă cânva să ajungă un preş sub talpa băsismului trebuie să fie populat cu ziarişti corespunzători. Adică nişte slugoi de ultima speţă, pentru care verticalitatea, demnitatea, bunul simţ şi spiritul de jurnalist nu există. Aceste specimene nu pot fi numiţi jurnalişti, nu merită ca această breaslă să fie injosită de asemena specimene.Dar, aşa cum spuneam puţin mai sus, presa este câinele de pază a democraţiei într-o democraţie. Cum România nu se mai încadrează în minimele cerinţe ale democraţiei nici presa nu mai este decât o biată javră lihnită după un oscior aruncat de stăpânul politic.Dacă aţi urmărit din întâmplare interviul-discurs al lui Traian Băsescu daruit naţiunii din staţiunea preferată a lui Ceauşescu, au putut vedea şi auzi cum preşedintele nostru (oare?) spunea numai aşa: EU vreau, EU fac, EU nu fac, EU vă fac... Şi mai departe, tot preşedintele nostru (oare?) ne spune mai tot timpul, nu cumva să fie cineva care nu este în clar, că EL este şeful statului!Dragi prieteni, conform Constituţiei, preşedintele României face parte din puterea executivă. El nu este şeful statului, şeful înt-o democraţie este Parlamentul, care reprezintă voinţa poporului! Şeful statului erau Hitler, Carol al II-lea, Ion Antonescu, Stalin şi Nicolae Ceauşescu! Se pare că Traian Băsescu vrea să fie parte şi el din pleiada dictatorilor.Românii au uitat repede cum este să fi într-un stat autocratic iar eroii din Revoluţia din 1989 au murit degeaba!