Skip to Content

Horoscop Zilnic Actualizat

Berbec Gemeni Leu Balanta Sagetator Varsator Taur Rac Fecioara Scorpion Capricorn Pesti

Weekend

The Red Phone Booth

Autor: Andrei Pop Locatie: UK, London
The Red Phone Booth |
Miercuri, Iulie 27, 2011 - 12:37

Leeds Castle

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Locatie: UK, Leeds Castle
Leeds Castle |
Marţi, Iulie 26, 2011 - 15:08

Morning Layers

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Locatie: Cozia, Romania
Morning Layers |
Luni, Iulie 25, 2011 - 11:21

Bulgaria-Krapetz, Kaliakra si minunea de la malul marii, Dalboka

Alt weekend, alta nevoie de a parasi capitala si de data asta undeva mai aproape, pe litoralul bulgaresc. Nu de alta, dar nu ne doream sa ne lafaim pe nisipul romanesc unde metru patrat de plaja e prea scump pentru ceea ce are de oferit. O surpriza frumoasa a fost lipsa aglomeratie pe autostrada si dupa autostrada, chiar daca am plecat la o ora de varf pentru astfel de iesiri de sfarsit de saptamana. Cu planul facut de-acasa am parasit tarisoara noastra draga si ne-am trezit pe taram bulgaresc unde gropile din asfalt si damburile par cumva extrem de autohtone. Dupa vreo 20 de kilometri de sosea bulgareasca am poposit intr-un veritabil sat de pe malul Marii Negre, Krapets pe numele lui, cu tot ceea ce trebuie sa aiba un sat si ceva in plus, complexul Yanitza. Sosele prafuite, 2 pisici mai la vale, 3 caini aciuati fix in mijlocul drumului, cooperativa sateasca zisa si supermarket cu crasma de rigoare alaturi si fix acolo unde se termina asfaltul rasare "the flower of the Black Sea" (asa scria pe pliantele de prezentare si site-urile publicitare). Nimic de zis, numele este foarte sugestiv, locul abunda de flori (mai exact trandafiri din cei mai mirositori pe care i-am adulmecat vreodata), gradinile sunt o minunatie, piscine vreo doua, terase a cote de mare si tot tacamul de rigoare (adica o cohorta de tantari pe care nu ii vezi, nu ii auzi, dar ii simti din plin daca poposesti la o bere in plina seara sub clar de luna). Toate vorbele de lauda pentru complex....cu numai 3 stele ar putea sa faca fata cu brio celor 4 de prin hotelurile estivale romanesti. Camerele sunt extrem de mari, mobila este noua (constructia e din 2004 ) iar preturile sunt mai mult decat accesibile (29 de euro camera dubla). Leii romanesti sunt bineveniti si poti oricand sa platesti ba in leva, ba in euro, ba in lei....noi am reusit performanta sa platim in toate cele trei monezi. Ne-am inceput weekendul cu o trezire matinala (pe la 4) pentru cei mai curajosi si mai dornici de admirat rasaritul. Fiind un sat de pescari era imposibil sa nu gasesti locuri interesante de imortalizat momentul trecerii dinspre noapte spre zi.... Micul dejun a fost inclus in pretul camerei...nu este nemaipomenit, dar iti este mai mult decat suficient pana spre orele pranzului. Ne-am plimbat si am admirat tarmul bulgaresc, care, drept sa spun, nu prea seamana cu al nostru. Marea parca e mai albastra, relieful e mai stancos si locurile abunda de obiective turistice. Cumva inlocuiesti lafaiala romaneasca cu o bere in brate pe acorduri manelizate cu o plimbare cat se poate de placuta si instructiva. Intai si intai, la vreo 20 de kilometri de Krapetz dai de Shabla, una din vechile asezari de la malul marii unde poti sa admiri cel mai vechi far bulgaresc (inaugurat in 1875 ). Constructia longilina in alb si rosu (asa cum ii sta bine unui far) si nu foarte inalta (comparativ cu ceea ce vedem in ziua de azi) nu s-a lasat vizitata, ci doar admirata din exterior. Zona e protejata militar si accesul interzis. Lasam si farul in urma si ne indreptam catre Tyulenovo de care auzisem ca ofera curiosilor un peisaj extrem de stancos, rar intalnit pe tarmul romanesc. Impresionanta faleza, impresionanta si privelistea.... Dupa alti 20 de kilometri se afla "unul din cele mai stranii si frumoase locuri de la malul Marii Negre", capul Kaliakra. Legendele legate de promontoriu inalt de 70 de metri sunt multe, veche cetate inaltata aici mai pastreaza zidurile de aparare si cateva porti de intrare, iar peisajele sunt minunate. Si cu doua zile pline de plimbari, fotografii si mai putina balaceala sau plaja (vreme nefavorabila...am incercat noi, dar la 20 de grade nu prea iti vine sa intri in piscina rece) stomacurile noastre isi cereau drepturile. Nu a fost greu sa ne hotaram unde sa mancam pentru ca planul era bine stabilit - Dalboka, minunea de la malul marii cu gust de midii si miros de peste apetisant. Mai exact, Dalboka este o companie specializata in cultivarea si productia scoicilor in Marea Neagra care si-a inceput activitatea in 1993 si a construit ferma de midii in 2003 cu finalizare in 2006. Minunea se gaseste pe drumul spre capul Kaliakra, la vreo 5 kilometri de Kavarna unde iti apare un indicator spre dreapta cu Dalboka 1,5 km (se pare ca locul e atat de vizitat incat a aparut indicator nou nout in mijlocul pustietatii). Drumul coboara abrupt si mare iti este mirarea cand vezi insiruite una langa alta masini cu numar de Romania. Ce mai, te simti ca acasa cand incepi sa auzi in dreapta-stanga graiul autohton, ba o vorba colorata a domnului de la volan suparat nevoie mare ca nu are pe unde trece, ba o domnisorica tanguioasa la gandul ca trebuie sa coboare ditamai panta cu tocurile de 10 centimetri si tot asa.... Ajunsi la destinatie dai peste doua restaurante. Acum, fie vorba intre noi, am auzit ca ala din dreapta o fi cel renumit, plin de bunataturi alese si proaspete, ba ca ala din stanga. Cert e ca noi am intrat in dreapta si bine ne-a mai fost. Locul e de o frumusete salbatica si restaurantul e incropit la buza fermei de midii cu un aer rustic si proaspat. Mese din lemn imbracate in alb cu bancute asortate, ghivece din fier forjat sau pietre albe de calcar de pe faleza, scaunele confortabile numai bune de siesta, orientate cu fata spre mare...nimic fandosit sau extravagant...ba exact asa cum trebuie. Chelnerii sunt amabili, stiu romana (probabil aia din meniuri, dar e mai mult decat suficient) si oricum iti este usor sa comanzi pentru ca totul e tradus in romana si de platit poti sa platesti si in lei. Cum noi ne-am nimerit in weekend, locul abunda de turisti, asa ca am avut ceva de asteptat mancarea, cu ochii bulbucati dupa farfuriile vecinilor si inghitind in sec vreme de vreo 30 de minute. Nu suntem niste gurmazi, dar e imposibil sa poti sa te hotarasti ce sa mananci mai ales cand felurile de mancare sunt extrem de variate. Cu aceasta ocazie am aflat si noi ca scoica filtreaza pana la 82 de litri de apa in 24 de ore (si nu orice fel de apa, ci din cea mai curata) si incercand sa iti imaginezi ca ai avea in farfurie buretei cu filtre de Marea Neagra, poate nu esti intocmai dispus sa incerci asa ceva. Nu-i bai, restaurantul dispune de cel putin 20 de feluri de peste, nu doar din Marea Neagra, ci si de rau sau apa dulce. Dupa ce am intors pe toate partile meniurile si ne-am potolit setea cu cate o Kamenitza (buna bere au si bulgarii astia!) ne-am comandat felurite si diverse, dupa gust. Experienta a fost de nedescris, asa ca, infometati special, ne-am intors si a doua zi, comandand alte bunataturi. Micul dejun al lui Neptun e o gustare din vreo 4 pesti marinati si un gogoloi de icre, asezonate cu ceapa din belsug (foarte bun, iar icrele sunt o minunatie). M-am lins pe degete dupa tocanita de midii cu rosii, prune si nuci...iar hamsiile cu sos picant nu s-au lasat nici ele mai prejos si au facut fata cu brio midiilor preparate in cele mai variate moduri posibile. Delicioasa mi s-a parut si ciorba de peste (eu, care nu prea mananc ciorba de peste!) sau scrumbia numai bine rumenita ce poposise in dreapta mea. S-au mai adus la masa de mancaciosi vanata umpluta cu midii (nu prea mi-a placut, un pic cam dulce pentru gusturile mele), musaca cu midii, midii a la Burgas, cu orez (astea nu le-am gustat dar domnul din fata mea le-a terminat in 3 miscari, asa ca am presupus ca sunt bune) si pastravi la gratar (aratau delicios si cred ca si gustul a fost pe masura.....singurul inconvenient la pestii pe gratar e ca trebuie sa cam astepti dupa ei pana ti se lungesc urechile de foame). Ce mai, a fost un festin pe masura si ne-am declarat multumiti nevoie mare si dornici sa revenim cu prima ocazie. Pana una alta, decat sa lancezesti pe o terasa romaneasca dupa o portie de hamsii stravezii sau la impinge tava dupa o ciorba rece, tot mai bine e sa te inhami la un drum de o ora pana la Dalboka. Experienta merita si uite asa, inchei din nou si zic "De ce la bulgari se poate si la noi ba? Text: Mara Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro)
Bulgaria-Krapetz, Kaliakra si minunea de la malul marii, Dalboka |
Miercuri, Iunie 29, 2011 - 20:23

Grecia, Thassos Island

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Vacanta de Rusalii - mare sarbatoare mare, zile libere vreo doua, impreunate cu un weekend fac numai buna o perioada de evadare din cotidian...Si ca sa nu te enervezi cu tot romanul pe sosele patriei sau pe autostrada Soarelui, ce optiuni ai mai putea avea ? Ne-am indreptat privirea catre vecinii nostri mai indepartati si anume grecii. Cum prognoza meteo se anunta nefavorabila complet si buna stricatoare de mini concedii platite prin diverse statiuni pitoresti care mai de care mai aglomerate, ne-am strans repejor bagajul cu gandul la Marea Egee si la taramul grecesc....Si cum cea mai apropiata insula elena este Thassos, ne-am incurajat si noi sa o vizitam....nu-i bai ca e plina de romani (atat turisti cat si lucratori sezonieri) ca numai bine iti aduci aminte motivele pt care ai decis sa uiti de taramul romanesc (ala calcat bine milimetru si milimetru de romanul vizitator de weekend. Alta discutie...alta mancare de peste....revenim la Thassos. Drumul e probabil elementul cel mai stresant din calatorie... Noi am ales Bucuresti -> Ruse -> Veliko Tarnovo -> Stara Zagora -> Haskovo -> Zlatograd -> Xanthi -> Keramoti -> Thassos aproximativ 570km. Pe orice traseu ai prefera sa mergi, nu ai cum sa ocolesti soselele bulgaresti pline de limitatoare de viteza a caror logica mi-a fost greu sa o inteleg. Indiferent ca esti un sofer mai talentat sau nu, mai detinator de cai putere sau nu, drumurile bulgarilor te cam limiteaza (asta daca nu cumva iti propui de la bun inceput sa ai de-o parte o suma de bani speciala pentru politistii infometati de la marginea drumului ).Noi am avut noroc....nu am avut placerea sa ne conversam cu ei in englezo-bulgara si ne-am descurcat binisor pe curbele muntoase. Ba chiar drumul este superb (vorbesc de cel care trece prin zona lor muntoasa ) si intrigant.....ai nevoie de asa ceva cand decizi sa pleci noaptea si sa traversezi Bulgaria. Efortul merita din plin...Rasaritul te prinde pe taram grecesc, cu sosele strajuite de leandri, cu miros de mare si culori binefacatoare retinei, cu entuziasm de vacanta si fete zambitoare incalzite de primele raze de soare. Drumul cu ferryboat-ul este o incantare si dureaza doar 30 de minute (am platit 28 EUR masina + 4 persoane doar dus), iar pescarusii iti tin companie pe tot parcursul calatoriei. Noi nu ne-am despartit de masini si bine am facut, pentru ca insula merita din plin sa fie vizitata de-a lungul, de-a latul, de-a inaltul:) Oferte de cazare sunt pentru toate gusturile. Personal prefer partea de sud a insulei unde scapi de haosul si zarva din nord unde capitala e intesata de turisti. Preturi pentru toate buzunarele si oferte mai mult decat avantajoase pentru perioada asta de sezon. Noi ne-am cazat dupa un scurt research pe internet si am ales o pensiune extrem de primitoare. Afacere de familie, pensiunea e un loc nimerit sa poposesti daca nu esti extrem de pretentios si nu iti doresti un lux iesit din comun sau piscina la varful talpii (http://www.hotel-esperia.gr/ noi am platit pe o camera dubla + mic dejun 35 EUR). Plaja Pefkari este fix in fata pensiunii curata si bine intretinuta....linistita si nu foarte aglomerata petru o prima zi pe Thassos, dupa un drum de 10 ore cu masina, cu posterioarele satule de sezut, cu ochii exoftalmici de condus, dar cu zambete in suflet de primirea pe care ne-o face insula. Portul de unde am luat bacul spre Thassos: Keramoti Plajele sunt multe si frumoase,dar una e cu desavarsire mirifica si isi merita denumirea, “Paradise Beach”. Nisip fin, cremos....apa turcoaz si limpede in care inaintezi cativa metri buni pana incepe sa se adanceasca treptat ...maslini in floare, stanci de-o parte si de alta ce imprejmuiesc golful, umbrelute si sezlonguri confortabile, soare cat cuprinde fara pic de nor si ziua se anunta perfecta. Uiti de griji, de orele suplimentare ce te asteapta la munca, de nervi, stres …..uiti pana si de masa de pranz! O binecuvantare pentru fiecare celula din corp dornica de vacanta. Pentru masa de pranz....sau cina direct (in cazul nostru) insula abunda de terase care te imbie cu miros de peste proaspat si fructe de mare, de mancaruri traditionale care mai de care mai gustoase (aici trebuie neaparat sa spun despre crema de masline absolut delicioasa si untul aromat intins pe painea aburinda coapta in casa, branza feta gatita in zeci de moduri, salate asortate cu masline grase....deserturile senzationale in care scortisoara e nelipsita ) totul stropit cu vinul de Thassos extrem de aromat. Daca cumva vremea iti joaca feste si te trezesti sub un cer cu nori gri aducatori de ploaie, e momentul cel mai bun sa descoperi traseele muntoase de pe insula pe care poti sa le faci fie cu o masina de teren, fie le bati la picior si te bucuri de miscare dupa o zi imbaiati in raze de soare. Unul din traseele de picior incepe din Kastro ... ...unde iti lasi masina la umbra maslinilor si te conversezi linistit cu singurul locuitor al satului ramas in zona. Asezarea este parca rupta de lume, parasita, cu unele din case aproape noi si cu semnele tale de intrebare “unde sunt localnicii?”. Mai traieste in sat o singura familie, detinatoarea crasmei unde am intalnit cativa bautori de mythos (bere locala). Dupa ce te informezi de drum, iti iei frumusel talpasita la spinare si incepe un urcus agale de aproximativ o ora spre cascadele Apostolus. Peisajul este mirific, drumul linistit si usor, caprele iti tin companie si chiar nu mai conteaza ca te uda cativa stropi de ploaie. Cascadele nu sunt spectaculoase prin maretie, dar natura ce le inconjoara merita tot efortul de o ora. Mai sunt cateva trasee muntoase in zona spre o alta cascada usor mai naravasa, insa noi nu le-am incercat. Am preferat sa ne oprim in drum intr-o livanda de maslini atrasi de frumusetea locului si de lumina stranie ce se zarea dupa ploaie printre crengile maslinilor batrani. Turul insulei il poti face lejer intr-o zi. Strabati un drum de-a lungul coastei de aproximativ 90 de kilometri in care curbele sunt o placere pentru sofer, dar si pentru posesorul locului din dreapta. Fiecare cotitura a drumului iti ofera o surpriza colorata. In drum, pe o coasta apare o manastire imprejmuita de leandri. Oare ce viata de invidiat pot sa duca maicutele de acolo cand ies pe terasa si vad privelistea ce ne-a fost noua dat sa o vedem! Frumos locul, frumos peisajul, dar nu ne-a placut faptul ca erau interzise orice fel de poze.....si asta nu din aspecte care tin de religie, respect, ordine, ci din pur motiv comercial. Aveau ei destule poze inramate si implasticate in tot felul de chiciuri pe care, evident, doreau sa le vanda la un supra pret la magazinul de suveniruri mare cat toata biserica, plasat strategic fix in mijlocul curtii interioare. Daca vrei sa vizitezi si sa aloci mai mult timp capitalei, ai toate motivele. Sunt trasee spre vestigii arheologice. Noi am cautat lesinati templele vechiului oras si teatrul stravechi care era nitel mai la stanga. L-am ratat, dar ne-am nimerit in agora de demult inconjurata de temple inchinate zeilor greci protectori ai orasului si ne-am scos parleala dupa efortul de a ne cocota in varf, cu o impresionanta priveliste a portului si plajei din Thassos. Vacanta ne-am incheiat-o cu un tur pe o barca locala. Plecati de dimineata, am lasat Limenaria si Potos (orasele langa care ne-am cazat) departe in sudul insulei si am intrat in Thassos (Limenas-denumirea veche a orasului). In port gasesti aici tot felul de oferte de mini croaziere pe mare. Cam toate ofera acelasi lucru- turul insulei, poposit si imbaiat de pe barca (daca esti bun scufundator si plonjor), poposit din nou si pescuit direct de pe vas, pranzit un gratar facut fix la bord de catre echipaj si daca ai noroc poti sa gusti peste cat se poate de proaspat (daca il prinzi), ancorat pe o plaja exotica de o frumusete salbatica si intors in port vlaguiti de ziua plina. Noi nu am avut de ales si, dupa o astfel de zi, ne-am pornit pe drumul spre tara. Nu as recomanda nimanui o astfel de incercare decat daca esti obisnuit cu lipsa acuta de somn si plimbari nocturne sub clar de luna prin muntii Bulgariei cu vestitele limitatoare de viteza de neinteles si masinile de politie trase pe dreapta pe care poti totusi sa le eviti cu un pic de noroc:) Text: Mara Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro)
Grecia, Thassos Island |
Joi, Iunie 16, 2011 - 09:42

UK, Windsor Castle

O buna alegere de a descoperi Regatul Britanic in conditiile in care ti-e imposibil sa inchiriezi o masina si nu stii exact care sunt cele mai interesante locuri de vizitat este sa pornesti in tururi de o zi.Sunt convenabile ca pret ( in jur de 70 de lire de persoana), ghizii sunt extrem de simpatici si iti povestesc multe anecdote de ale locului, iar in plus ai intrari incluse in pret la toate punctele de atractie. Noi am incercat cu Premier Tour si am fost multumiti. Oferta este extrem de generoasa si pentru toate gusturile. Pentru inceput am vizitat meleaguri pline de istorie (mai exact 900 de ani de istorie regala),Windsor Castle -inca ocupat de regina si a ei familie impresionanta, mai ales pe timpul verii. Dupa ce am inconjurat castelul de cateva ori,l-am pozat si admirat, ne-am retras in gradinile din jur si am parcurs the long lane (ne-am convins ulterior de cat de sugestiv e numele). In zona ai ocazia sa te plimbi cu barca pe Tamisa ,cel mai cunoscut si mai navigabil rau al Angliei.Poti admira Windsor Bridge si Eton College (fondat in 1440).Tot aici am aflat ca exista o procesiune pe rau pe 4 iunie si o intrecere de vaslit intre Eton College si Westminster School (inca din 1828).De o parte si de cealalta a raului admiri peisajul, cladirile, restauranetele cochete...
UK, Windsor Castle |
Marţi, Mai 17, 2011 - 11:01

UK, Leeds Castle

"The Loveliest Castle in the World" "Combining a blend of heritage and history with 500 acres of beautiful parkland, Leeds Castle in Kent is the perfect backdrop to your day out.Bring the whole family to Leeds Castle with your Key to the Castle ticket and journey through 900 years of captivating history. Open all year round, there is something for everyone to enjoy." Sursa: http://www.leeds-castle.com
UK, Leeds Castle |
Luni, Mai 16, 2011 - 19:04

Londra

Amazing , incredible , extraordinary , noisy , cosmopolitan..... O tentativa de a descrie Londra in cateva cuvinte.Nu pot sa spun ca sunt admiratoare infocata a locuitorilor insulei , dar ce e al lor e al lor.Ajunsa in marea capitala intr-o zi calduroasa de inceput de aprilie (mult prea calduroasa pentru vremea cu care englezii sunt obisnuiti si mult prea calduroasa pentru geamantanul imens pregatit pentru o luna de sedere in umezeala caracteristica tarii ) mi-am facut planurile pentru un aprilie extrem de british ce avea sa urmeze. Stiam cu siguranta ca 3 saptamani le voi petrece muncind printre ei,incercand sa le observ cat mai bine sistemul ,organizarea ,ierarhiile , valorile , obiceiurile....Asa se face ca in 3 saptamani am reusit sa imi formez o parere despre londonezi.Scurt si cuprinzator imaginea londonezului capata culoarea si tipicurile oricarui locuitor de pe mapamond,mai putin cea a unui englez veritabil.....evident ca indienii si pakistanezii sunt la ei acasa......dupa care urmeaza intr-o ordine aleatorie asiatici,marocani,romani,polonezi,bulgari,rusi,francezi.....si lista poate continua.Este un oras colorat si cosmopolit,aglomerat si intesat de turisti ,iar putinii londonezi nu mai sunt demult londonezi pentru ca prima lor grija dupa o zi de munca e sa plece cat mai repede spre asezarile raspandite in comitatele inconjuratoare. Englezii sunt extrem de politicosi si diplomati ….o politete rece pe care o prefer mitocaniei de la noi...extrem de preocupati de spatiul lor personal,drept pentru care e destul de dificil sa socializezi cu ei in afara orelor de munca.Nu ai zice chestia asta cand ai vedea ca la finalul oricarei zile lucratoare puburile sunt intesate de asa zisa “populatie activa” ,consumatoare de bere, populatie activa care socializeaza destul de bine dupa o baie bunicica pintre aburii licorii galbui din halbe.... Lasand la o parte aceste aspecte sociologice si revenind la Londra.....m-a izbit explozia de verde....un verde aprins si atat de viu,un verde sanatos si proaspat.Nu tu praf,nu tu noroi,nu tu balti si gropi....ci VERDE......fiecare coltisor are ceva verde, orice casa are o gradina obligatoriu verde, orice bloc (rar am vazut blocuri) are o alee cu copaci,evident...verzi.....parcurile,nu mai spun....Pana si Oxford Street,cea mai aglomerata strada de shopping,intesata de magazine avea din loc in loc minuscule dar bine puse in valoare spatii verzi....In sfarsit,imi luam adio pentru o luna de la a-mi mai curata pantofii de praf in fiecare zi..... Nu stiu daca a fost cel mai nimerit moment sa descoperim Londra in ultima saptamana din aprilie, cand strazile , parcurile, obiectivele turistice atat de cunoscute erau intesate de turisti.....turisti in vacanta de Paste, turisti ahtiati dupa nunta secolului...turisti innebuniti de frumusetea Londrei......sau turisti de profesie (cum uneori vrem sa credem ca suntem noi )Drept pentru care nu am stat la nici o coada de bilete la vreun muzeu si nici nu am inmultit randurile la London Eye (vestita roata imensa aflata pe malul Tamisei din care poti admira intr-o zi senina orasul) sau la Turnul Londrei pe care ne-am rezumat sa il admiram din diverse unghiuri (de pe poduri, de pe ambele maluri ale Tamisei, de pe vapor, din autobuz....) In schimb noi am batut la pas orasul in lung si in lat gustand din fiecare metru de caldaram londonez.Am fost mai putin entuziasti la trecerea strazilor, atenti sa nu ne calce masinile venite haotic din toate partile (dupa parerea noastra). Asa am ajuns sa bem cafeaua de dimineata rezemati de fantana din fata Palatului Buckingham, incercand sa ne strecuram prin multimea de curiosi ce se zgaiau in curtea regala pentru a vedea schimbul garzii (nu l-am vazut pentru ca ni s-a luat repede sa ne calcam in picioare, dar ne-am amuzat nitel la atitudinea politistilor seriosi)... ...pentru ca apoi sa facem cativa pasi (cativa=muuuulti) prin parcurile ce strajuiesc palatul , Green Park si St James Park, admirand din nou “verdele” si chez-long-urile confortabile ce ne aduceau aminte de o adevarata zi de vara, extrem de atipica peisajului londonez. Ne-am pus repede in miscare spre Westminister Abbey (trebuie sa va sune foarte cunoscut ca doar acolo a avut loc nunta cea vestita din regat ) care era inconjurata de randuri, randuri de turisti dornici sa fie martorii instalarii camerelor de luat vederi si pregatirilor pt evenimentul fastuos... Alaturi priveste cladirea Parlamentului, impresionanta prin detaliile aurite si ceasul faimos din turn (Big Ben) care, fie vorba intre noi, suna la fara un sfert si nu la fix....si mai merge si inainte cu 5 minute. Sa nu uit de cartierele pestrite ale Londrei, Soho si Covent Garden.....plimbarea prin aceasta zona a fost de-a dreptul delicioasa - stradute inguste , puburi si restaurante cochete, flori ,stegulete, culoare, zambete, mini shop-uri inzorzonate....Zona specifica placerilor interzise din anii 30 (streaptese, bordeluri..) ce erau in contradictie completa cu rigorile burgheze ale vremii, a devenit in timp locul preferat de tinerii londonezi in weekenduri datorita cluburilor si puburilor ce abunda in Soho. Usor intri in Covent Garden unde cladirile Operei si a doua muzee (Theatre Museum si London Transport Museum ) se amesteca cu cafenelele ,tarabele, muzicienii de strada din Covent Garden Market.Fiind fosta mare piata a capitalei, cladirea cu tavan de stiicla s-a transformat usor in piesa de rezistenta a locului si drept sa spun a fost una din zonele preferate pe care le-am vazut in Londra....M-as fi bucurat si mai mult daca am fi gasit un loc liber la una din mesele de aici, daca nu pentru un pranz , macar pentru o bere....nu a fost sa fie.....aglomeratie mare :) Pe partea vestica a pietei (nu ca as fi stiut care era vestul in acel moment, dar asa arata harta) se inalta catedrala St Paul cu o cupola impresionanta, armonioasa in intregul ei si de pe al carei acoperis se poate admira Londra in toata splendoarea (din nou, daca ai norocul sa nu ploua...iar noi ne-am bucurat din plin de acest privilegiu). Lasand St Paul in urma si trecand de partea cealalta a Tamisei pe podul Millennium (imi aduc aminte ca am vazut ceva asemanator si cu acelsi nume si la Dublin) intri in alt iures turistic-cafenele insorite, cladiri moderne din otel si sticla ce adapostesc galerii de arta, Royal National Theatre si nu foarte indepart, cumva in contradictie cu grandiozitatea cladirilor este Globe Theatre (un teatru in aer liber cu acoperis de stuf construit dupa modelul elisabetan al vechiului teatru unde Shakespear era coproprietar). Multe poduri leaga cele doua parti ale orasului peste Tamisa, dar cel mai frumos este de departe Tower Bridge.Nu doar ingeniozitatea inginereasca a podului surprinde, cat si frumusetea arhitectonica.....Drept pt care noi i-am conferit un loc aparte si l-am vizitat si pe parcursul noptii....Tin sa precizez ca am facut un efort considerabil pe un vant suierator sa urmez fotograful in repetatele momente de “pune trepiedul, ia trepiedul, scoate trepiedul...”.....dar a meritat:) Asa ca probabil cea mai buna incheiere va fi reprezentata de imaginile ce vor urma cu unul din simbolurile Londrei, dupa parerea mea cel mai reprezentativ si atragator..... Text: Mara
Londra |
Luni, Mai 16, 2011 - 12:01

Veliko Tarnovo, Pe urmele vechilor vlahi

Bulgaria - Veliko Tarnovo, Pe urmele vechilor vlahi Distanta: ~175km Taxe: 6 EUR * 2 taxa pod, 5 EUR Vigneta, 0.50 EUR / 1h parcare Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Cetatea Tsarevets Sf. Bogadaritsa Church Stradute Assens Monument Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro)
Veliko Tarnovo, Pe urmele vechilor vlahi |
Vineri, Martie 18, 2011 - 10:40

Maramures taram de basm ...

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Taram parca uitat de lume, plin de legende si povesti, de traditii pastrate cu sfintenie, Maramuresul inca uimeste si farmeca. Petrecerea sarbatorilor de iarna in aceste zone a fost probabil cea mai nimerita alegere. Fiecare zi a fost plina de calatorii dar si de cine imbelsugate cu bucate gatite in gospodaria gazdelor noastre (Pensiunea ELADI din Borsa). Rar mi-a fost dat sa vad atata ospitalitate si voie buna, deschidere catre cei care le trec pragul. Fiecare mic dejun era frumos decorat cu legende de prin partea locului, informatii despre zona si muzeele apropiate spuse cu mare mestesug de doamna gazda. Ca niste invatacei cuminti ascultam uimiti si prinsi de talcul vorbelor povesti de demult, traditii necunoscute simturilor noastre, dornici nevoie mare sa descoperim mai mult. Primul scop al calatoriei noastre a fost o plimbare cu Mocanita (Calea Ferata Forestiera din Viseul de Sus), ultima cale ferata forestiera autentica pe care circula locomotive cu abur. Trenul tras agale (mocaneste) de o locomotiva cu aburi desprinsa parca din alta lume demult uitata patrunde pe valea Vaserului in inima padurii de o salbaticie fermecatoare. Fiind singura cale de aces spre zonele din munte, daca ai norocul poti admira prin geamurile aburite animalele salbatice, grote si tuneluri.Pe timpul verii calatoria te adanceste in padure pe o distant de 60 kilometri….insa iarna grea din tinuturile nordice ale tarii fac acest lucru impracticabil, drept pentru care calatoria noastra s-a oprit la Paltin. Emotionati peste masura si onorati de a fi calatori cu locomotiva Elvetia, ne-am instalat in mini-compartimentul pus la dispozitie. Ne-am incalzit pe parcurs, am cantat, am ras, am amutit cu privirile atintite spre salbaticia alba ce se zarea pe geamuri, am baut vin fiert si horinca locului, am mancat gogosi umplute puse la dispozitie de organizatori. Din loc in loc am facut popasuri pentru a alimenta locomotiva noasta cu lemne, moment numai bun pentru a imortaliza peisajul, oamenii, locurile.... O alta atractie pentru impatimitii de sporturi de iarna este partia de ski de la Borsa. Fiind iubitoare de ski am vizitat si partia (lunga si lata, lipsita de zapada de la jumatatea ei, ma intreb cat de interesati erau cei din Borsa de acest aspect turistc al zonei)....vizitat si spitalul din Borsa in urma unui mic accident pe partie. Probabil partea ironica a povestii a fost ca, intr-un spital destul de mare aflat intr-o statiune de ski nu am reusit sa dam peste ortoped intrucat acesta era plecat...unde altundeva decat la ski.....cel putin asta ni s-a comunicat de insusi medicul de garda. Talentul narativ al gazdei noastre ne-a deschis apetitul spre vizite si cunoastere.....astfel am aflat ca la Moisei e un mic muzeu organizat in memoria celor 29 de soldati romani ucisi cu cruzime in timpul celui de al doilea Razboi Mondial. S-a numarat un singur supravietuitor (cel cu numarul 30) iar cuvintele lui despre evenimentele de atunci par mai vii ca oricand (chiar daca nu faci altceva decat sa le citesti inramate pe perete). Casa este mica si saracacioasa adunand in cele doua camarute cateva din lucrurile apartinand soldatilor,dar semnificatiile si greutatea istorica a locului transforma atmosfera complet..... Pe drumul spre Sighetul Marmatiei, la ~25 km de Moisei se afla comuna Dragomiresti unde am descoperit un muzeu cu totul aparte, probabil singurul dedicat tarancii din Maramures si nu numai. Pe ulicioara din dreapta, la cateva case mai la vale am dat si peste "muzeograf", cu alte cuvinte ghidul sau gazdoaia noastra.....mucalit (cum l-ar numi Creanga) si simpatic, ardea de nerabdare sa ne prezinte povesti detaliate despre femeia din satul maramuresean.....Lasand treburile casnice de final de an, ne-a deschis poarta maramureseana cu simbolurile ei specifice (luna, painea, franghia vietii ) si am poposit mai intai in curte unde te uimeste copacul colorat si impodobit cu oale si ulcele de toate culorile. In varf sade mandra o oala rosie, semn ca in casa cu pricina sta o fata tanara numai buna de maritis. Asa am aflat ca acesta era codul folosit in vremuri indepartate (in unele zone chiar si acum) prin care se ducea vestea ca familia respectiva are copila de maritat.....Discutia cu gazda a fost aprinsa si plina de curiozitati din partea noastra (dovada lipsa pozelor :P)....Cumva m-am bucurat ca nu m-am nascut in acele timpuri pentru ca viata femeii era grea si putin independenta, permanent dominata de restrictiile impuse de societate-fata tanara trebuie sa se marite, sa nu ingreuneze si mai mult viata parintilor si a fratilor mai mici, permanent pregatita de primirea in casa a potentialilor pretendenti, trebaluind zi de zi in a-si face zestre si bucate alese pe spranceana pentru cei ce vor trece pragul casei.... In inima muzeului descoperi obiecte specifice obtinerii tesaturii din canepa, in si lana ,vestitele costume populare maramuresene , colaci specifici anumitor sarbatori si obiceiuri, masti folosite la diferite sarbatori de flacaii satului, zestrea necesara unei fete de maritat pusa la vedere deasupra patului (motiv de mandrie pentru fata din familie ce lucra toate iernile an de an pentru a-si infrumuseta viitoarea casa in care se va muta ca femeie maritata. Mirata am fost sa aflu ca stapana casei (acum transformata in muzeu) a ramas toata viata nemaritata (drept dovada oala rosie dn varful copacului) si si-a vazut singura de viata (cu siguranta o viata grea, aspra si plina de nevoile de zi cu zi...ba in plus si stigmatizata de postura de femeie singura ).Cuptorul este element de baza in casa taraneasca, fiind atat locul pregatirii mancarii cat si spatiu de dormit pentru cei mici, iar alaturi oalele de lut sunt asezate direct pe grinda casei datorita spatiului mic al incaperilor.Restul spatiului este acaparat de un singur pat pe care dormeau parintii,iar copiii mai mari se odihneau pe bancutele prinse de peretii camerei.Obisnuiti cu confortul secolului in care traim, ne-am minunat de simplitatea traiului,de spatiul mic de care dispunea o familie si casa modesta (care de altfel fusese o casa instarita,cu pivnita......caci nu oricine isi permitea asa ceva in gospodarie). Ghidul nostru ne-a acaparat atentia in ciuda frigului de afara si din casa....cine se mai gandea ca in "fasurile noastre tremuram la liber", spre deosebire de portul din lana al taranilor de demult care te izola perfect indiferent de temperatura de afara. Ne-am despartit cu greu de Dragomiresti si muzeul lui, de gazda plina de povesti de ale locului .....dar ne indreptam tot spre o poveste....cea a fusului cu zurgalai....Unealta mestesugita ca un adevarat puzzle menita sa castige o inima de femeie tanara si frumoasa.Legenda spune ca fusul a fost dat in dar de un flacau indragostit pentru a-si dovedi iubirea fetei care ii era draga,cucerind-o in acest mod....cand piesele din fus vor cadea, atunci si iubirea lor se va fi terminat.....Se spune ca au trait impreuna pana la adanci batraneti......Adevar sau nu, plini de uimire ne-am indreptat catre mestesugarul din satul vecin sa vedem si noi minunea si sa ne cumparam fus cu zurgalai. Dupa ce am scotocit jumatate de sat am dat si peste omul cu mestesugul....am gasit si fusul si la intoarcere eram fiecare cu cate unul in mana incercand sa ne dumirim care e secretul. In zi de sarbatoare, 1 ianuarie 2011 ne-am veselit alaturi de gazde imbracati in costume populare si apoi ne-am pornit spre Manastirea Barsana ..... Mare bucurie a fost sa constat ca locuitorii Maramuresului pastreaza porturile populare,le imbraca cu mandrie in zilele importante....sunt veseli si colorati asemeni hainelor, canta si se bucura, colinda si joaca ursul sau alte datini, precum ani in urma.... Nimic nu a fost mai frumos si imbucurator in aceasta iarna precum descoperirea minunilor din Maramures,a locuitorilor desprinsi din alt timp si alta lume, a unor gazde "gazdoaie" cu povestile de neuitat, mancarurile gustoase, horinca parfumata care ne-a veselit, a traditiilor si obiceiurilor cu iz de poveste...:) Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro)
Maramures taram de basm ... |
Marţi, Ianuarie 25, 2011 - 22:27

Va oferim o gama variata de produse la cele mai bune preturi din Romania oferite de magazinul online emag.ro unde livrarea produsului este gratis. Cumpararea se face direct pe site si plata o faci la primirea coletului. Simplu si rapid nu ? Produsele sunt mai ieftine decat la magazin.