Skip to Content

Horoscop Zilnic Actualizat

Berbec Gemeni Leu Balanta Sagetator Varsator Taur Rac Fecioara Scorpion Capricorn Pesti

Weekend

La teatru, mon cher

“Te iubesc.Te iubesc?” (dupa Zapezile de altadata de Dumitru Solomon, in regia lui Chris Simion) Da...exact asa suna titlul unei piese de teatru, pe care am avut bucuria sa o vad saptamana trecuta in centrul nostru vechi, la Festivalul de teatru independent (de orice) Undercloud produs de compania de teatru D’AYA...Placut surprinsa de aglomeratie (de data asta) mi-am dat seama ca bucuresteanul e dornic si insetat de teatru, poate mai putin de berea sau apa pe care poti sa le cumperi din incinta locatiei cu pricina (o apa e 8 lei, biletul la teatru e 30 lei). Deh....acu’, daca vrei arta, trebuie sa mori de sete sau, dupa caz, sa presupui ca mai cumperi un bilet la un spectacol, atat cat sa nu te scurgi pe scaun din pricina unei nevoi fiziologice de a ingurgita ceva lichide. Lasand acest aspect pragmatic la o parte, piesa e o comedioara reusita in care ai ocazia sa analizezi viata de cuplu de ieri si de azi, cam intr-o ora. Suficient cat sa iti mearga la suflet replicile pline de adevaruri comice, inteligente, de-a dreptul efervescente... Pe scurt ...un el si o ea, tineri, naivi....se vad, se plac, se iubesc.....se casatoresc. Ce te faci cand anii casniciei, pusi unul peste altul, transforma nebunia de la inceput in plictiseala si obisnuinta. Numai bine sa provoace in mintea unei femei nevoia de a schimba ceva, de a regasi in barbatul de langa ea tocmai acea nebunie care o speria atat la inceput. Evident, femeile sunt mereu de nemultumit- cum bine ne transmit personajele “ Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt exact acelea pe care nu le va mai suporta mai tarziu “. Hmmm...femeile sunt fiinte complicate, atat de complicate, incat uneori nici ele nu se inteleg (persoana de fata se exclude, sa ne intelegem:). In primul rand, crizele de isterie si nevoia de a schimba ceva nu vor aparea niciodata intr-un moment prielnic, ci la un miez de noapte cand partenerul iti doarme linistit alaturi, dorind naiv sa.....”doarma”.Cum altfel cand eu invatai de demult ca noaptea e sfetnicul tau bun si toate ideile bune si minunate ne vin la ceas tarziu? Cum sa dormi in astfel de momente in care sclipirile de geniu te fac sa iti pui intrebari, si tocmai din acelea existentiale. Reactiile pot fi multiple.La personajul nostru, purtator de cromozom Y, lucrurile sunt simple - atat de simple incat se intoarce de cateva ori pe partea cealalta, fara succes insa, zicandu-si in sinea lui ca ar trebui sa devina nebunul infocat din adolescenta pentru a-si multumi partenera plictisita. Credeti oare ca o multumeste?....nicidecum. O sa ma repet - femeile sunt de nemultumit si ea bineinteles si-l doreste din nou calm si linistit. Pana la urma e o mica analiza a psihologiei de cuplu, in care se diseca mai cu interes legaturile neuronale din mintea unei femei, barbatul fiind lasat la loc de cinste, specie calma si pasnica, iubitor de femeia de alaturi (si doar ea), aducator de salariu’ (tot) acasa, cu nevoi minimaliste (cum ar fi dormitul). Piesa mi-a adus aminte de deja celebra “Dragostea dureaza 3 ani”, unde este disecata mintea barbatului mai degraba decat a femeii, intr-un tot savuros despre restransa reuniune numita “familie”. Cam atat despre “Te iubesc.Te iubesc?” dar Festivalul de teatru independent Undercloud continua. Si cum ma avantam navalnic catre laude si aprecieri pozitive, numai bine mi-am oprit brusc elanul elogiativ cu seara de vineri, 2 septembrie cand am fost sa vedem “American Buffalo”(scrisa de David Mamet, in regia Cristi Juncu). Eram deja entuziasmata de a merge la teatru de pe Lipscani, caci asa se cheama vechea cladire a Tetrului de revista Constantin Tanase careia i s-a dat o noua infatisare si un nou nume, Muse. Aglomeratie mare mon cher, sala mica supra solicitata. Noi ne-am luat biletele direct de la Muse, prin urmare am avut norocul sa avem deja locurile alocate, caci daca cumva esti persoana ocupata si iti cumperi biletele online, ti se aloca ce ramane neocupat un scaun ici, altul colo....ce conteaza mon cher ca tu vii cu iubitul/iubita la teatru si ati vrea sa stati impreuna? Ce, nu stati suficient acasa? Zic...nu-i bai, lasa ca noi le-am cumparat direct cu locuri. Insa socoteala ta nu se potriveste cu nesimtirea personalitatilor care s-au asezat cu mare nepasare pe locurile tale. Pe mine mama m-a invatat sa ma port frumos la teatru (si nu numai) si respectuos, daca se poate. Se pare ca nesimtirea cea mare a venit tocmai de la 3 cuconete trecute bine de 50 de ani, infoiate si intolite cu ce au avut mai frumos p-acasa.....stiti vorba aia, p-afara e vopsit gardu', inauntru e leopardu'?.....raspunsul lor linistit “aa, aveti locuri aici?....si ce daca” ne-a lasat fara replica si pe noi, si pe plasator. Ma rog, mi-am zis si eu nadufu',dar nu o sa mai continui cu acest aspect. Firea omeneasca continua sa ma surprinda mereu si mereu, sa nu cumva sa ma plictisesc. A inceput si piesa (cu 30 min intarziere) cu reclame, cum altfel (stiam ca vin la teatru, nu la film). M-am foit tot timpul incercand sa imi misc oasele anchilozate in spatiul de 50 centimetri patrati care mi s-a pus la dispozitie si zau ca am incercat sa urmaresc piesa, neluand in seama cele cateva sticle care tot cadeau pe sub scaune, cei cativa alti spectatori care au parasit incinta impingandu-mi scaunul in fata si pe mine odata cu el, limbajul extrem de colorat al personajelor (ce-i drept, am fost avizati ca spectacolul este interzis persoanelor sub 16 ani). Despre piesa nu are sens sa comentez prea multe; veti gasi o analiza completa aici www.daya.ro Voi confirma doar faptul ca Vizante face un rol savuros, insa nu atat de impresionant incat sa imi doresc sa mai vad o data piesa (cel putin nu in aceleasi conditii). Eh...cum este un Festival de teatru tanar ce recent si-a schimbat locatia (undercloud to indoor) nu avea cum sa fie lipsit de aspecte negative. Chiar si asa, sunt multe piese reusite cu actori tineri, talentati si neobositi pe care puteti sa ii vedeti pana pe 10 septembrie....asa ca daca zilele de weekend va sunt libere, trageti o fuga pana pe Lipscani, la teatru, sa va amuzati. Text: Mara
La teatru, mon cher |
Sâmbătă, Septembrie 3, 2011 - 11:33

Morroco - Tanger

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Locatie: Africa, Maroc Morroco - Tanger
Morroco - Tanger |
Vineri, Septembrie 2, 2011 - 12:50

Platoul Bucegi

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Locatie: Muntii Bucegi, Romania Platoul Bucegi
Platoul Bucegi |
Joi, Septembrie 1, 2011 - 14:32

Program cinema 1 septembrie 2011

SALA ALBASTRA ORA 11.30 CARS 2 ORA 13.30 STRUMFII ORA 15.20 PLANETA MAIMUȚELOR ORA 17.10 FINAL DESTINATION 5 ORA 19.00 NOAPTE DE GROAZA ORA 20.50 THE CHANGE-UP ORA 22.10 FINAL DESTINATION 5 SALA ROŞIE ORA 12.00 STRUMFII ORA 14.00 CARS 2 ORA 16.00 CONAN BARBARUL ORA 18.00 COWBOYS ALIENS ORA 20.10 FINAL DESTINATION 5 ORA 22.10 COWBOYS ALIENS http://www.slatinata.ro/component/content/article/89-cinema/2573-program-cinema-1-septembrie-2011
Program cinema 1 septembrie 2011 |
Joi, Septembrie 1, 2011 - 08:44

Vara tarzie pe Cozia

Inapoi pe Cozia ... Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Manastirea Turnu, Calimanesti | Inceput de zi pe Vf. Cozia | Masivul Cozia Dimineata de vara tarzie.....cafeaua aburinda era de nesuportat....prea fierbinte pentru deja prea multele grade cu plus de afara. Cartile stateau aruncate pe birou...cateva coli goale de hartie fosneau incet sub briza racoroasa a prea binecuvantatului aparat de aer conditionat, iar eu nu aveam de gand sa deschid vreo carte, chiar daca asa ar fi trebuit..... Liniste....o liniste ciudata pe o strada de abicei aglomerata din Bucuresti....Mi-am dat seama ca ma apasa lipsa forfotei care pana mai ieri imi patrundea in toti porii, claxoanele le ignoram, latratul cainelui vecinilor imi devenise prietenos. M-am trezit brusc cu un chef nebun sa evadez.......si prima intrebare pe care mi-am pus-o a fost "unde?"..... deja orele erau demult trecute pentru o expeditie prin varf de munte. Cand stii ca timpul te limiteaza si nu iti mai este un aliat, posibilitatile sunt din ce in ce mai reduse. Sau poate asa pareau intr-o dimineata tacuta si lipsita de imaginatie. Calul inaripat (nu,nu va ganditi la Ferrari !! ) ne astepta in fata blocului. Am trecut in revista cateva posibilitati si am decis sa vizitam cabana Cozia (Manastirea Cozia am vizitat-o de multe ori). Kilometri nu erau multi (~200km) porneam pe binecunoscuta autostrada Bucuresti-Pitesti si apoi spre Ramnicu Valcea unde drumul coteste mai apoi la dreapta prin comuna Jiblea si Berislavesti spre Varful Cozia. Speram sa fie liber si sa ne bucuram in voie de serpentine. Aglomeratia de pe sosea s-a simtit pana la drumul forestier lung de vreo 18 kilometri ce urca fix pana la cabana. Surpriza placuta a constat in incercarea timida a autoritatilor de a imbunatati accesul la cabana, astfel ca drumul a devenit practicabil pentru orice masina. Inceput de toamna sau vara tarzie pe Cozia? Toamna pe Cozia Da...cam asta am simtit cand am zarit primele frunze galbene rasarind printre copaci si cand varfurile semete portocalii ale fagilor nu isi gaseau parca locul printre marea verde din jur. Nu stiu cand a trecut si vara asta.....abia acum ne-am dat seama ca padurea isi schimba culoarea in ciuda caldurii dogoritoare de afara. Arsita mare si pe Cozia.....doar printre palcurile umbrite rasuflai usurat. Toamna pe Cozia Intr-un final iesi la lumina si dai peste un platou unde sade mandra cabana Cozia (1573 m). Ne-au intampinat doi caini curiosi, ba maraind, ba dand navalnic din coada. Nu cred ca erau foarte decisi daca suntem prieteni sau dusmani. S-au linistit nehotarati de aspectul nostru, indreptandu-se la o masa alaturata de turisti mai mancaciosi decat noi (prin urmare mai interesanti din punctul lor de vedere). Platou Cozia De la cabana sunt multe trasee usurele, de la 4 la 8 ore de mers lejer, practicabile pe timp de vara. Noi ne-am limitat sa descoperim imprejurimile si ne-am cocotat pe culmile cele mai culmi din zona. Nu o fi Cozia precum Vf Moldoveanu , dar peisajul e minunat. Randuri, randuri de creste muntoase , straturi de lumini si umbre, meandre largi de rau.... Valea Oltului Valea Oltului Valea Oltului La cabana poti sa bei linistit o bere sezand nu foarte confortabil pe cele mai vechi scaune de fier forjat incins binisor in soarele dogoritor pe care le-am vazut vreodata.Imi aduc aminte de cofetaria Diana din Piatra Neamt unde am vazut scaune din fier forjat model identic cabana Cozia, in urma cu mai bine de 20 de ani si pe care poposeam indelung lingandu-ma pe degete dupa eclerul cu ciocolata preferat. Asta e alta poveste....dar sunt aceleasi scaune pana una alta. Si nu....la cabana Cozia nu au ecler cu ciocolata, dar au bere buna rece si au si priveliste frumoasa ca sa-ti mearga bine toata ziua. Mi-a placut sa aud rasete zurlii langa masa noastra si vorbe dulci intr-o minunata engleza. Se pare ca ne viziteaza lumea, aia mai putin fitoasa si atotcautatoare de statiuni de lux, restaurante cochete si piscine termale. Am lasat si cabana in urma, ne-am spalat creierii de clisee citadine cu care ne inunda capitala, ne-am umplut plamanii cu aer proaspat de padure si ne-am bucurat retina cu inca o fotografie naturala. La intoarcere v-as sugera sa nu ratati manastirea Turnu. E un ocol de vreo 5 kilometri, dar locul e imprejmuit de creste inverzite, marginit de Olt....e curat, liniste si plin de flori. Manastirea Turnu, Rm. Valcea Manastirea Turnu, Rm. Valcea Manastirea Turnu, Rm. Valcea Manastirea Turnu, Rm. Valcea Voi oare ce calatori de weekend sunteti?....pe unde colindati si ce mai vizitati? Dati-ne idei , caci greu ne-am mai decis ce coltisor sa mai rascolim intr-o singura zi. Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro)
Vara tarzie pe Cozia |
Duminică, August 28, 2011 - 21:44

Hai-hui pe Jepii Mici spre Crucea Caraiman !

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Un nou weekend o noua provocare. Dupa ce ne-am aventurat cu o ascensiune partial reusita pe Vf. Moldoveanu, pentru acest weekend am ales un traseu ceva mai usor (atat pentru masina cat si pentru picioare): Piatra Arsa - Valea Caraiman - Jepii Mici - Crucea Caraiman (eroilor) - Babele - Piatra Arsa.O excursie ideala pentru o zi! Crucea Caraiman si Vf. Costila Plecarea din Bucuresti a fost in jurul orei 07:00 AM si am ajuns la Piatra Arsa (altitudine 1950 de metri) pe la 10:00.Traseul clasic continua de aici spre Moroieni -Sanatoriu- Piatra Arsa (exista un semn de "interzis" tuturor autovehiculelor la Cabana Cuibul Dorului pe care noi l-am respectat,dar la intoarcere am observat surprins ca eram singurii care au facut asta). Drumul spre Sinaia (Cabana Cuibul Dorului - 1120m) Drumul de la intersectia Bolboci - Piatra Arsa - Sinaia este drum forestier de nota 8-9 (eu am mers pe aici cu 50-60 km/h) si se poate face cu ORICE masina (am vazut la cabana matiz, opel corsa, audi a3, ford focus, ford mondeo, cielo, logan, golf 6 si la Babele unde este INTERZIS oricarui vehicul motorizat am vazut un maret Duster ;) ) Vf. Costila Platoul Bucegi Platoul Bucegi Cu tema facuta de acasa de la Piatra Arsa am urmat traseul banda galbena care teoretic dureaza o ora jumate. Banda galbena :) Drum cu prioritate ! Platoul Bucegi Traseul banda galbena (care trece pe la Babele si merge spre Caraiman) la un punct se intersecteaza cu traseul cruce albastra ce duce la Cabana Caraiman (Valea Caraiman). Platoul Bucegi Cabana Caraiman - 2025m Valea Caraiman Imprejurimi :) De la Cabana Caraiman se intra pe Jepii Mici urmarind marcajul bulina albastra :), traseu care mie mi s-a parut destul de periculos dar in acelasi timp superb... Traseu - Jepii Mici Cabana Caraiman vazuta de pe Jepii Mici Am fost rasplatiti pe masura pentru faptul ca am ales acest traseu: multe capre negre(pe care recunosc ca le-am vazut doar pe la gradinile zoologice) si flori de colt (de data asta nu in mana unui turist culegator de amintiri, ci chiar acolo, pe o pajiste plina ) Jepii Mici - Capre Negre Jepii Mici - Valea Caraiman Brana Caraimanului Floare de colt Traseu - Jepii Mici Jepii Mici Jepii Mici La Crucea Caraiman era plin de turisti care au venit de la Babele pe traseul banda galbena cred, si cand zic plin ... ma gandesc la o forfota de oameni de tot felul,mai mult sau mai putin echipati de munte,dar cu tehnologia din dotare la vedere, sa nu care cumva sa lipseasca poza cu muntele din profilul de facebook. Crucea Caraiman (Eroilor) - 2291m Vedere Busteni de la Crucea Caraiman La intoarcere am mers pe banda galbena pana la Piatra Arsa, adica traseul cel mai turistic care trece pe la Babele ... un traseu plictisitor si aglomerat (cateva cuvinte cheie pentru o scurta descriere a oamenilor de pe acest traseu: sandale, pantofi, lac, telefon, lant, oja, ruj, luciu de buze, facebook, precum si apelative pline de ecou "fa"... si as putea continua dar nu are niciun sens) Vedere Vf. Costila Sfinx - 2216m Sfinx - 2216m Una peste alta traseul pe care vi-l propun si zic eu ca merita este Piatra Arsa - Cabana Caraiman - Jepii Mici - Cruce (la intoarcere in functie de timpul disponibil aveti de ales intre cele 2 trasee). Bucurati-va de munte! Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro)
Hai-hui pe Jepii Mici spre Crucea Caraiman ! |
Vineri, August 19, 2011 - 16:57

Ascensiune pe Varful Moldoveanu, Valea Rea

A venit vremea sa ne testam si noi capacitatile fizice de umblareti la pas si mai putin la roata, drept pentru care ne-am avantat nu oriunde, ci tocmai in cel mai cocotat varf din muntii nostrii, Varful Moldoveanu (2544 m). Discutiile despre aceasta drumetie s-au tot tinut, ne-am dat cu presupusul la cat de greu va fi, am citit multe despre altii care au fost si ne-am incurajat sa ne opintim pe acoperisul tarisoarei sa vedem cum e lumea de sus (in situatia fericita in care nu sunt nori). Planul l-am facut repejor pentru o singura zi,am echipat vehiculul pe patru roti pentru un off-road pe cinste, ne-am echipat si noi cu bocancii din dotare, impermeabile usurele, mic dejun, pranz, cina, desert, desert si iar desert (sub forma de ciocolata, diverse batoane aromate) toate la un loc in rucsacul pretios si cum sa nu, aparatul de fotografiat. Plecarea a fost destul de matinala, pe la un 5 dimineata cand am ramas surprinsa de forfota din Bucuresti, kilometrii de pe autostrada Bucuresti-Pitesti i-am facut repede dupa care ne-am indreptata catre Curtea de Arges-Nucsoara-Valea Rea.Drumul ne era destul de cunoscut caci am dat piept cu noroiul si baltile de pe Valea Rea inca de anul trecut, intr-o zi frumoasa de toamna cand am ratat destinatie (ne-am impotmolit la vreo 4 kilometri de final ). Acum ne simteam mai curajosi caci unde-s multi puterea creste - am plecat 3 masini Sx4 ca se ne imbarbatam in caz de nevoie. Nu ne-am procopsit cu nici o aventura gen impinge masina ca sa te colorezi frumos cu noroi, ca tot impingi degeaba sau tocmeste pe nea’ Nicu cu tractoru sa te traga din transeele de pe Valea Rea. Emotii am avut, ciocanituri, lovituri,trancaneli de tot felul am auzit cat a fost drumul de lung de la barajul Valea Rea si pana la Stana, intalniri senzationale cu doamnele oi si domnii berbeci (care ne-au lasat o amintire cat e masina de lunga de la un capat la altul sub forma de zgarietura) s-au petrecut..Dar totul a meritat din plin! Am ajuns la stana pe la ora 11 (cu o intarziere de 30 min fata de planul nostru) , ne-am coborat din masina , am constatat ca e intreaga ,ne-am revenit dupa bâţâiala continua dreapta-stanga de-a lungul celor 40 de kilometri de drum forestier facut in 3 ore,am devorat un sandwich de prins curaj cu privirile atintite catre munte si ne-am pornit pe drum la fix 11.30. Ca sa fiu sincera ma cam gatuiau emotiile pentru ca aflasem de traseu ca e destul de dificil. Genunchii mei de oraseanca stabilita confortabil pe locul din dreapta al masinii sau la volanul ei (dupa caz) cam tremurau si respiram adanc parca incercand sa imi fac rezerve de oxigen acum la baza muntelui in cazul in care colegii de drum ar fi trebuit sa ma resusciteze mai tarziu. Maaare rusine mare sa simt asa ceva, moldoveanca convinsa de la Piatra Neamt, cataratoare pe Ceahlau fara probleme in adolescenta mea zurlie, fruntasa in cucerirea Varfului Pietrosu din Muntii Rodnei, batut Apusenii in lung si in lat.....da nah....efortul fizic sustinut a lipsit total si cu desavarsire de vreo 8 luni si mai bine iar micile mele cuceriri din studentie nu se compara cu Varful Moldoveanu. Acum, strict si la obiect, urcusul dupa stana e chiar frumos si lejer cam 20 de minute, dupa care devine nitel mai dificil.Cararea se ingusteaza, pietre si grohotis din belsug si constati ca trebuie sa iti tragi sufletul din 5 in 5 minute. Eu m-am opintit mai ceva decat prietenii de pe drum de frica sa nu raman ultima si dupa vreo 2 ore de mers gafait pe langa niste cascade uimitoare, am ajuns pe platoul Valea Rea. Platoul a fost o adevarata recompensa pentru cele 2 ore chinuite. Cat vezi cu ochii se deschide o mare verde,un iezer limpede inconjurat ici-colo de smocuri de flori albe si insule de zapada....M-am simtit brusc ca o Heidi printre munti, doar ca putin mai obosita. Ne-am luat o bine meritata pauza de vreo ora si am admirat creasta muntelui care abia de pe platou se zarea in toata splendoarea. Din pacate grupul nostru de 9 persoane s-a redus la 3. Aici colegii nostri epuizati si-au gasit culcus , iar noi ne-am incumetat mai sus sa ne atingem scopul.Multi alti drumeti deja coborau si ne incurajau nu foarte optimist, iar cativa ciobani ne imbiau sa le cumparam florile de colt . Pacat ca exista si astfel de oameni care nu stiu ce inseamna respectul pentru munte si nu realizeaza ca amintirea cea mai de pret este senzatia pe care o traiesti acolo sus, cand te simti zeu printre zei si nu o floare fragila ce respira si traieste doar in bataia rafalei muntoase. Toti suntem dominati de iluzia puternica pe care o ai la munte cum toate par atat de aproape si in realitate sunt mult mai greu de cucerit. Ceasul era deja 3.30 cand am ajuns la baza crestei abia rasufland. Urcusul devine aspru (sau poate doar asa ni se parea caci eram deja obositit), dar ajunsi pe creasta (2 500m ) rasare lumea de jos si norii odihnesc in haul muntos ce se deschide. E fara de cuvinte ce am simtit cu totii acolo sus. Uitasem de durerea intepatoare din talpi si de crampele musculare si am inceput sa ne zbenguim entuziasmati de priveliste si sa imortalizam minunea cu aparatul de fotografiat. Si abia din acel punct vedeam limpede marcajele de pe varful Vistea Mare (2527m) , steagul fluturand pe Moldoveanu, poteca abrupta de acces si prejmuita de relief pietros destul de infricosator....Ne-am facut repede calculele de timp, ne-am verificat integritatea picioarelor ce incepeau sa fie nesigure, am urmarit norii coborand peste noi si am decis ca e mai bine sa nu ne punem in asemenea conditii cu maria sa, muntele. Cu senzatie mare de neimplinire mi-am luat ochii de la varf si am incercat sa fiu rationala in detrimentul imboldului puternic de a ajunge acolo, departe, in cel mai inalt punct din lumea romaneasca.Ne-am alinat dorinta cu promisiunea solemna ca vom reveni ca sa finalizam asa cum se cuvine, eventual cu ceva corturi, nu de alta da nu e bine sa te simti grabit si stresat ca trebuie sa ajungi la o anumita ora inapoi pentru a nu avea surprize pe drumul forestier noaptea. Ne-am luat frumusel picioarele la spinare si am inceput o coborare in forta si drept sa spun e greu la deal, da stai sa vezi la vale, cand corpul nu te mai asculta si tremuri din toate incheieturile ruginite.Personal prefer urcusul pentru ca nu imi amintesc sa ma fi miorlait atat in cele 5 ore de urcus, cat am facut-o in cele 2 de coborat. Si uite asa , am reusit sa ajungem la o ora convenabila la masini, sa ne oblojim talpile, incheieturile, burtile (dupa caz) si sa pornim iar prin noroi si transee. Ne-am adunat prin Bucuresti pe la 1 noaptea, poposind pe drum de cateva ori, dar uite ca se poate sa iti iei pranzul pe la 2544m (in cazul nostru doar vreo 2 500) si sa te prinda cafeaua de a doua zi dimineata in propria locuinta situata la modesta altitudine de 70 m desupra nivelului marii cat are talpa capitalei nostre. Nu e de dorit, nu vrem sa repetam, ba din contra vrem sa ne prinda micul dejun pe acoperisul Moldoveanului, dar e o experienta pentru toti cei grabiti si agitati care vor intr-o zi cat altii in ….trei :) Text: Mara Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Traseul cu masina ! Din pozele facute de colegii mei am incercat sa fac un colaj pentru cei care vor sa-si faca o idee despre traseul cu masina. 1, 2 -> sunt pana in baraj, adica pe drumul ok (20 km) 3, 4, 5, 6, 7 -> sunt pe drumul greu si plin de noroi (cu mentiunea ca in groapa cu noroi de la cadrul 3 sunt pietre si busteni in ea) 8 -> dupa 9 km de baraj este o portiune de ~300m numai asa 9 -> reprezinta ultima parte de 2-3 km care sunt chiar buni
Ascensiune pe Varful Moldoveanu, Valea Rea |
Miercuri, August 10, 2011 - 10:59

Foto: Andrei

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Locatie: Valea Vistei, Fagaras
Foto: Andrei |
Marţi, August 9, 2011 - 10:59

missing

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Locatie: Pavilionul central de bai, Govora ... missing
missing |
Vineri, August 5, 2011 - 10:35

The Red Spot

Foto: Andrei Pop (http://andreipop.ro) Locatie: London, UK
The Red Spot |
Marţi, August 2, 2011 - 10:40

Va oferim o gama variata de produse la cele mai bune preturi din Romania oferite de magazinul online emag.ro unde livrarea produsului este gratis. Cumpararea se face direct pe site si plata o faci la primirea coletului. Simplu si rapid nu ? Produsele sunt mai ieftine decat la magazin.